MÃRTURIE
Numele meu este Walid, m-am nãscut în Betleem, Israel. Ziua nasterii mele este una din cele mai sfinte pentru Islam, ziua de nastere a profetului musulman Mohamed (Al-Mauled Al-Nabawi). A fost o onoare pentru tatãl meu, si de aceea mi-a pus numele Walid, nume care este înrudid cu cuvântul arab Mauled, în englezã „The Birth” (nasterea), ca sã-i aminteascã totdeauna de nasterea profetului musulman.
Tatãl meu era musulman palestinian care preda limba englezã si studii islamice în Tara Sfântã, iar mama mea era americancã care s-a cãsãtorit cu tatãl meu în timpul studiilor în Statele Unite în anul 1956.
Temându-se de stilul american de viatã, pe când aveau doi copii si mama era însãrcinatã cu mine, pãrintii mei au plecat în 1960 sã locuiascã în Israel, într-o zonã care pe atunci apartinea Iordaniei, si eu m-am nãscut dupã sosirea la Betleem. Tatãl meu si-a schimbat serviciul si ne-am mutat în Arabia Sauditã apoi din nou în Tara Sfântã, de data aceasta în cea mai joasã locatie de pe pãmânt, la Ierihon.
Nu pot uita primul cântec învãtat la scoalã chiar înainte de rãzboiul de sase zile, cântec intitulat „Arabii – iubitii nostri si Evreii – câinii nostri.” Mã întrebam pe atunci cine erau evreii, dar repetam împreunã cu ceilalti copii cuvintele, fãrã sã avem vreo idee despre întelesul lor.
Crescând în Tara Sfântã am trecut prin câteva confruntãri între arabi si evrei, prima dintre ele (pe când locuiam în Ierihon) fiind Rãzboiul de sase zile când evreii au pus stãpânire pe Ierusalimul vechi si pe restul Palestinei. A fost o mare dezamãgire pentru arabii si musulmanii de pretutindeni.
Consiliul American din Ierusalim venise chiar înainte de rãzboi sã evacueze toti americanii din zonã, cãci mama era americancã, dar tatãl meu a refuzat si i-a alungat pentru cã-si iubea tara. Îmi amintesc încã multe lucruri din timpul rãzboiului, zgomotul bombelor si obuzelor care n-a contenit timp de sase zile, jefuirea magazinelor si caselor de cãtre arabii din Ierihon sau oamenii care cãutau sã treacã de cealaltã parte a Iordanului de frica israelienilor.
Rãzboiul s-a chemat „de sase zile” pentru cã a fost câstigat în sase zile si în a saptea un rabin pe nume Goren a sunat din cornul de berbece pe zidul plângerii în Ierusalim declarând victoria. Multi iudei spun cã aceasta a fost paralela la izbânda lui Iosua care a înconjurat cetatea Ierihonului de sase ori, apoi în ziua a saptea de sapte ori, dupã care preotii au sunat din trâmbite si toti au strigat într-un glas si au cucerit cetatea. Pentru tatãl meu în Ierihon s-a pãrut cã zidurile s-au nãruit asupra lui; în tot timpul rãzboiului el asculta la radioul iordanian care spunea cã arabii vor câstiga rãzboiul, dar de fapt el asculta pe o frecventã gresitã. Statiile radio israeliene anuntau adevãrul despre apropiata lor victorie, tatãl meu în schimb a ales sã creadã pe arabi care spuneau cã israelienii fac doar propagandã. Mai târziu ne-am mutat din nou în Betleem si tata ne-a înscris la o scoalã anglicano-lutheranã, cãci ei aveau ore de limba englezã mai bune; fratele meu, sora mea si eu eram singurii musulmani din scoalã iar din cauzã cã eram pe jumãtate americani profesorii ne bãteau si ceilalti elevi râdeau de noi. Când începea ora de Biblie eu ieseam din clasã si asteptam afarã, dar odatã am intrat la ora de Bible, iar huliganul clasei s-a apropiat sã mã batã si a strigat, „Nu vrem unul pe jumãtate american si musulman aici.” Eu am refuzat sã ies afarã si doamna profesoarã m-a rugat sã iau loc; de atunci au schimbat regulile scolii si pentru prima datã au permis unui musulman sã participe la studiul biblic, iar eu am studiat cu ei în urmãtorii trei ani, în ciuda batjocurilor.
Mai târziu tata m-a transferat la o scoalã de stat unde am crescut în credinta islamistã, unde mi s-a inoculat ideea cã va veni o zi în care se va împlini o profetie de demult a profetului musulman Mohamed; aceastã profetie vorbea despre o bãtãlie în care Tara Sfântã va fi recuceritã si evreii nimiciti într-un mãcel de proportii.
Profetia cu pricina se gãseste în Cartea Traditiilor lui Mohamed si spune astfel: „Nu va veni ziua judecãtii pânã când o semintie musulmanã nu va birui o semintie a iudeilor.” Cînd Mohamed a fost întrebat unde se va întâmpla acest lucru el a spus: „În Ierusalim si în jurul lui.”
În timpul tineretei mele tata a fost întotdeauna pe linia islamului si a ceea ce spuneau învãtãtorii musulmani. Crezând în profetia lui Mohamed, eu mi-am dedicat viata Jihadului sau Rãzboiului Sfânt ca singurã cale de a obtine victoria sau martirajul. În islam martirajul este singura cale de a-ti asigura mântuirea si intrarea în cer, mai ales cã Allah si profetul sãu Mahomed au promis acest lucru, dupã cum scrie în Coran: „Sã nu vã gânditi la acei care mor pentru cauza lui Allah (în rãzboiul sfânt) cã sunt morti, ci vii cu Domnul lor si primind binecuvântarea lui..”
În timpul revoltelor scolare împotriva a ceea ce noi numeam ocupatie israelianã, eu pregãteam cuvântãri, slogane, si scriam grafitti anti-israeliene în efortul de provoca pe studenți sã arunce cu pietre în soldații israelieni. Strigam: „Nu facem pace si nu negociem cu inamicul,” ” Sacrificãm sângele nostru si sufletele noastre pentru Arafat,” ” Sacrificãm sângele nostru si sufletele noastre pentru Palestina,” „Moarte Sionistilor” etc.
Am jurat sã lupt cu dusmanul evreu, fiind convins cã fãceam voia lui Dumnezeu pe pãmânt, si am fost credincios cuvântului meu de a participa la revolte împotriva armatei israeliene, încercând totdeauna sã le produc rãu prin orice mijloace si metode. Initiam si participam la fiecare revoltã, în scoli, pe strãzi si chiar în locurile cele mai sfinte (pe muntele Templului din Ierusalim, numit de arabi Al-Masjid Al-Aqsa), si în tot timpul liceului am fost printre cei care initiau revolte.
Alãturi de mine, multi altii s-au implicat în tactici teroriste folosind bombe si asalturi armate împotriva evreilor cãutând sã-i forteze sã pãrãseascã Israelul, dar n-au reusit sã-i clinteascã.
Nimic nu-mi putea schimba inima, sau muream sau era nevoie de o minune pentru a mã schimba. Cel mai simplu mod de a mã descrie este cã eram unul din acei pe care-i poti vedea la CNN aruncând cu pietre si cokteiluri molotov în zilele Intifadei sau „Revoltei.” Eram unul din aceia pe care evreii i-ar numi teroristi, dar lucrul interesant este cã nu eram doar un terorist ci eram si terorizat de propriile mele convingeri, din moment ce trebuia sã adun suficiente merite si fapte bune dar nu eram niciodatã sigur cã faptele mele bune depãsesc în greutate pe cele rele în balanta judecãtii lui Dumnezeu. Evident, a muri în lupta contra evreilor urma sã usureze mânia lui Allah din pricina pãcatelor mele si aveam sã am asigurat un loc bun în cer, alãturi de femei frumoase si oachese care sã împlineascã dorintele mele cele mai intime; în orice caz aveam de câstigat, iar teroarea era singura metodã.
Îmi amintesc de o ocazie în Betleem când toti spectatorii aplaudau frenetic în sala plinã de refuz a unui cinema unde rula filmul „21 de zile în Munich.” În momentul în care am vãzut palestinienii aruncând cu grenade într-un helicopter si ucigând atletii israelieni, sute de spectatori au rãcnit „Allahu akbar” (Allah este cel mai mare). Acesta este sloganul bucuriei folosit de musulmani la evenimente de victorie.
Îmi amintesc cã elevii îl întrebau pe profesor la clasa de Studii islamice la Liceul din Betleem dacã va fi permis musulmanilor sã violeze femeile israeliene dupã ce-i vom înfrânge pe evrei. Rãspunsul profesorului era cã „femeile capturate în bãtãlie nu au o altã alegere, ele sunt concubine si trebuie sã asculte de stãpânii lor; a avea relatii sexuale cu femeile captive nu este ‘o chestiune de alegere a roabelor,’ asta scrie în Coran, care zice: “Vã sunt interzise femeile mãritate, cu exceptia celor care vã cad în mânã ca roabe; aceasta este legea lui Allah pentru voi.” Sura: Femeia (al-Nisa, versetul 20).
Si într-un loc diferit Coranul spune:
„O profetule, ti s-a îngãduit sã ai de neveste pe cele cãrora le-ai plãtit zestrea si pe sclavele pe care le-a luat mâna ta dreaptã din prada pe care ti-a dat-o Allah, si pe fiicele unchiului tãu si a mãtusii dinspre mamã, care au fugit cu tine la Medina, si orice femeie credincioasã care s-a dãruit profetului, dacã acesta ar fi dorit s-o ia de sotie, un privilegiu dat tie în plus fatã de restul credinciosilor” Sura: Confederates (al-Ahzab versetul 50)
Nu ne deranja faptul cã Mohamed a folosit avantajul acestui privilegiu si a avut 14 neveste pe lângã alte câteva fete roabe din prada strânsã în bãtãliile sale victorioase; nu stiam de fapt cu exactitate câte neveste a avut si acesta era întotdeauna un prilej de discutii. Una din aceste neveste a luat-o de la fiul sãu adoptat Zaid, fiindcã Allah i-a spus cã o dãruieste profetului, altele erau evreice ajunse roabe dupã ce Mohamed a tãiat capul bãrbatilor si familiilor lor.
În încercarea de a schimba inimile palestinienilor, statiile TV israeliene transmiteau documentare despre Holocaust; eu stãteam si priveam, si în timp ce rontãiam ceva îi aclamam pe germani. Era imposobil sã-mi schimb inima sau gândirea în ce-i privea pe evrei; doar un „transplant de inimã” putea face acest lucru.
Odatã ne-au dus cu scoala timp de o sãptãmânã într-o tabãrã evreiascã pe litoral la Esdod, ca sã fim împreunã cu alti copii din scoli evreiesti. N-a reusit experimentul, ci dimpotrivã, orice profestor care vorbea cu un evreu era luat în batjocurã.
Pe de altã parte mama încerca acasã sã mã învete altceva, ceea ce ea numea planul lui Dumnezeu, îmi vorbea de profetiile biblice; spunea cã reîntoarcerea evreilor era un lucru prestabilit de Dumnezeu si cã se împlinea, pentru ea acest lucru era minunea generatiei noastre, ca lumea sã vadã cã „voia lui Dumnezeu se împlineste.”
Mi-a spus si despre alte lucruri care urmau sã se întâmple în generatia noastrã si care începeau sã se vadã în fiecare zi mai mult, mi-a spus despre Mesia falsi, înselãtori; tot ce-mi spunea trecea pe lângã urechile mele, cãci inima mea era hotãrâtã sã lupte împotriva evreilor.
Mama era în legãturã cu un cuplu de misionari americani cãrora le-a cerut sã o boteze în secret, iar când a refuzat sã fie botezatã într-un iaz plin de alge verzi preotul misionar a trebuit sã apeleze la YMCA din Ierusalim sã curete locul, apoi mama a fost botezatã, fãrã ca cineva din familie sã stie. De multe ori mama mã ducea în vizite la diferite muzee din Israel si astfel m-am îndrãgostit de arheologie, eram fascinat de ea; când într-una din discutiile noastre i-am spus rãspicat cã evreii si crestinii au denaturat Biblia, ca rãspuns ea m-a dus la muzeul sulurilor în Ierusalim si mi-a arãtat sulul încã intact al cãrtii Isaia, spunându-mi cã nimeni nu putea arãta vreo eroare a Bibliei si nu putea dovedi vreo denaturare, iar eu nu-i mai puteam rãspunde nimic.
Îmi amintesc cã o terorizam pe mama spunându-i „necredincioasã” si “imperialistã americanã blestematã” care pretindea cã Isus este Fiul lui Dumnezeu. Îi arãtam poze din ziar cu tinerii asa-zis martirizati în urma violentelor, cerându-i rãspunsuri. O uram si mereu spuneam tatãlui meu sã divorteze si sã se recãsãtoreascã cu o musulmanã bunã. În pozele de la scoalã luam o figurã tristã si severã, ca si cum as fi asteptat ca urmãtoarea pozã a unui martir în ziar sã fie a mea, cãci de multe ori am riscat sã fiu omorât în timpul protestelor tinerilor si a încãierãrilor cu armata israelianã. Am trãit în Israel, fãcând parte din rezistenta Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, în timpul Rãzboiului de sase zile, în timpul rãzboiului iordanian civil din Septembrie, în timpul rãzboaielor sângeroase din Liban si în timpul rãzboiului de Yom Kippur, fãrã sã câstigãm nimic împotriva Israelului, doar am pierdut, dar încã asteptam acea singurã victorie care sã ne ajute sã-i distrugem.
Pãrintii erau îngrijorati pentru mine când am fost aruncat în închisoare de cãtre armata israelianã. Mama s-a dus la Consiliul American în Ierusalim pentru a încerca sã mã scoatã de acolo, era asa de stresatã încât a început sã-i cadã pãrul; în închisoare am învãtat mai multe despre terorism si când am iesit eram mai fanatic decât înainte.
Când am absolvit liceul, m-au trimis în Statele Unite pentru a primi o educatie mai aleasã, si evident m-am implicat în multe evenimente sociale si politice anti-israeliene. Încã îmi mai amintesc gluma favoritã si bolnavã pe care obisnuiam s-o spun prietenilor, cã-l urãsc enorm pe Hitler pentru cã n-a dus treaba pânã la capãt, adicã n-a rezolvat „odatã pentru totdeauna” problema evreiascã. Avându-l pe Hitler ca idol si pe Mohamed ca profet, nu puteam stima pe un evreu, pe un crestin, sau pe oricine nu era musulman. Credeam cã-ntr-o zi întreaga lume se va supune islamului si cã lumea întreagã este vinovatã pentru înfrângerile palestinienilor în luptele cu evreii. Credeam de asemenea cã evreii erau ucigasii profetilor si cã ei au schimbat Scripturile pentru a servi scopurilor lor rele. Asa învatã religia musulmanã, spunând si cã Mohamed este singurul rãscumpãrãtor si profetul favorit al lui Dumnezeu.
Trãind în America, nu puteam uita sutele de mii de musulmani care muriserã numai în ultimii 20 de ani în Iran Iraq, Kuweit, Siria, Iordania, Liban, Afganistan si în toate celelalte natiuni musulmane. Eu trebuia sã-i rãzbun, cineva trebuia sã plãteascã un pret, si în mintea mea n-aveam nici o îndoialã cã evreii trebuie sã plãteascã, reuseam totdeauna sã sucesc în asa fel lucrurile încât evreii sã cadã vinovati. Într-o zi m-am bãtut cu cineva si l-am lovit asa de rãu la ochi încât si-a pierdut vederea. Am fost atât de fericit sã aflu cã era evreu.
Eram fascinat de istoria islamului si am aflat cã profetul Mohamed a exterminat o întreagã semintie ebraicã din Arabia Sauditã, ordonând decapitarea tuturor bãrbatilor si luând femeile concubine. Credeam, asa cum învatã islamul, cã doar un calif (conducãtor islamic) poate conduce lumea. Islamul nu este o religie despre viata personalã si moralã a cuiva, ci un sistem de legi si de guvernare a lumii. Dacã acest scop nu poate fi atins prin mijloace pasnice, se va începe lupta împotriva tuturor celor care nu se supun islamului, iar eu consideram cã acest lucru se poate realiza tinând cont cã existã un miliard de musulmani.
Ca sã fiu sincer, întreaga viatã am fost îngrozit de fiecare datã când citeam Coranul, cãci la fiecare câteva versete apar amenintãri cu focul infernului pentru un pãcat sau altul, pe când eu tânjeam sã-i pot spune Fãcãtorului meu cã-mi pare rãu, sã mã ierte, sã-mi mai dea o sansã. Încetasem sã mai tin socoteala pãcatelor si a faptelor bune si eram sigur cã la sfârsit pãcatele vor cântãri mai greu decât faptele mele bune, asa cã trãiam viata mea pãcãtoasã gândindu-mã la dragostea si îndurarea fãcãtorului meu. Gândind la destinul meu, mi s-a risipit frica si îndoiala, uram idea de a ucide pentru a avea mântuirea, si în realitate nu aveam inima sã ucid nici un soricel, dar un evreu!!!
Cândva, prin 1992, am fost fost fascinat sã citesc cartea „Armaghedon, Întâlnire cu destinul,” de Grant Jeffrey. Unele din lucrurile explicate acolo erau profetii detaliate despre Isus: nasterea, viata, moartea si învierea Lui; si reînfiintarea statului Israel. Multe din aceste profetii se împliniserã exact cum le-a lãsat Dumnezeu în Biblie. Ce m-a mai mirat este cã sansele ca cineva sã prezicã cu acuratete sute de evenimente istorice cu sute si mii de ani înainte de împlinirea lor sunt de unu la mii de miliarde… ce a fost mai fascinant este cã marja de eroare era zero… si mai ales cã multe din aceste profetii se împlineau în generatia mea. Acest tip de evidentã venea sigur dintr-o sursã divinã, originea ei era Dumnezeu cel Atotputernic.
Lupta lãuntricã a început, eram încurcat, cum putea Biblia sã fie falsã si modificatã de cãtre evrei când tara în care am crescut vorbea si striga, mii de dovezi arheologice ieseau la ivealã din pãmântul lui Israel confirmând Biblia, iar cartea lui Isaia a fost descoperitã în pesterile de la Qumran de cãtre un musulman dintr-un sat alãturat Betleemului, Muhammad Deib, care cãuta o oaie pierdutã!! Pornind de la aceastã descoperire au aflat si restul Vechiului Testament confirmând Biblia Vechiului Testament de astãzi, cu sute de versete care prezic venirea lui Isus Hristos.
A trebuit sã citesc Biblia ca sã stiu cine este Isus, sã aflu eu însumi, si Dumnezeu m-a condus la final la cuvintele lui Isus:
„Eu sunt Alfa si Omega, Începutul si Sfârsitul, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Apocalipsa 1:8.
Hristos de asemenea a spus iudeilor:
„Adevãrat, adevãrat vã spun cã, mai înainte ca sã se nascã Avraam, SUNT EU.” (EU SUNT, adicã numele lui Dumnezeu) Ioan 8:58.
M-a mirat sã gãsesc pretentii similare la Isus dar si la Mohamed. Acestea erau foarte serioase, cãci Mohamed a zis:
„Eu sunt începutul creatiei si cel din urmã profet,”
si a mai zis:
„Eu eram profetul lui Allah pe când îl modela din lut pe Adam,” si mai mult el pretindea sã fie mijlocitorul musulmanilor în ziua judecãtii, prin toate acestea pretinzând cã este profetul cel din urmã si mântuitorul lumii.
Aceste lucruri mã puneau în încurcãturã. Dacã Mohamed a fãcut aceste afirmatii despre sine, atunci cine putea fi Isus care se numeste rãscumpãrãtor si mântuitor? Aceastã întrebare mã tulbura mult. Una din cele douã pretentii era mincinoasã, nu puteau fi doi rãscumpãrãtori, din moment ce Dumnezeu este singurul rãscumpãrãtor.
Hristos sau Mohamed era rãscumpãrãtorul si mijlocitorul pentru omenire, Biblia sau Coranul era corectã, una din ele era aur curat iar cealaltã tinichea, dar care oare…?
Jurând sã trec de partea „Adevãrului,” am stat treaz multe nopti târzii comparând detaliile Coranului si Bibliei. La un moment dat în timpul studiului m-am rugat astfel: „Dumnezeule, Tu esti creatorul cerului si al pãmântului, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Tu esti începutul si sfârsitul, Tu esti „Adevãrul,” singurul Adevãr, Tu ai rostit cuvintele adevãratei Scripturi, unicul si singurul cuvânt al lui Dumnezeu. Mã chinui sã aflu adevãrul Tãu, doresc sã fac voia Ta, tânjesc dupã dragostea Ta si în numele „Adevãrului” mã rog Tie. AMIN!!!”
Voiam aur curat si nu mã puteam multumi cu falsuri, trebuia sã intru foarte adânc pentru a ajunge dincolo de suprafata religiilor lumii.
Credeam cã Coranul este cuvântul lui Dumnezeu pentru cã continea multe legi ale stiintei moderne, si numai o carte de origine divinã putea avea în ea adevãruri stiintifice scrise cu mii de ani înainte de descoperirea lor. Am petrecut o lunã folosind un program pe computer cãutând chei stiintifice în Biblie. Fiecare verset pe care-l socoteam un miracol stiintific, si care m-a fãcut pe mine si alte milioane de musulmani sã creadã în Coran, era deja în Biblie. Pe de altã parte, multe referinte istorice din Coran aveau erori serioase si cu cunostintele mele de istorie si arheologie îmi dãdeam seama cã Coranul are defecte serioase.
Cu descoperirea multor asemenea lucruri, convingerea mea cum cã Coranul ar fi o adevãratã minune era pusã sub semnul îndoielii; faptul cã Biblia le avea pe toate în ea cu sute si mii de ani mai înainte a fãcut sã mi se clatine temeliile si sã simt cã am sub mine nisip miscãtor. Chiar si natiunile despre care scrie profetul Ezechiel în capitolul 38 cã vor fi nimicite de Dumnezeu sunt în majoritate musulmane, îndreptându-se astãzi cãtre fundamentalism islamic.
M-a ajutat si faptul cã Dumnezeu m-a condus sã descoper prin studierea Bibliei sute de versete detaliate si unice referitoare la profetii împlinite pînã la ultima literã; nimeni n-a fãcut vreodatã asa preziceri detaliate ale evenimentelor viitoare fãrã sã aibã procent mai mare de eroare decât de adevãr. Dumnezeu este singurul care are cheia evenimentelor viitoare, si doar Biblia contine cheia, nu Coranul din care lipsesc elementele esentiale: mântuirea si rãscumpãrarea. Am stiut în acel moment cã as fi lipsit de întelepciune sã cunosc toate aceste lucruri si sã continui sã mã închin unui dumnezeu diferit de Dumnezeul Bibliei. Crezusem într-adevãr cã prin rugãciune Dumnezeu mã va îndrepta spre Coran, dar n-a fost asa, ci chiar invers, iar eu a trebui sã renunt la mândria proprie si sã am mintea deschisã pentru adevãr.
Dumnezeu a spus în Biblie:
„Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are sã se întâmple si cu mult înainte ce nu este încã împlinit. Eu zic: „Hotãrârile Mele vor rãmâne în picioare si Îmi voi aduce la îndeplinire toatã voia Mea” (Isaia 46:9-10).
Dumnezeu n-a prezis evenimentele viitoare, ci le-a decretat si le-a adus la îndeplinire, spre deosebire de Coran, care a folosit tactica terorii pentru a determina pe musulmani sã creadã. De acum nu mai credeam cã Biblia este denaturatã si am petrecut multe zile cãutând în Biblie pe Mohamed, care pretindea cã este mentionat în ea. Nu l-am gãsit însã, si dacã Biblia a fost denaturatã acest lucru s-a petrecut dupã profetul Mohamed, din moment ce Coranul se referã totdeauna la Biblie cã era „între mâinile lui” atunci. Din vremea aceea pânã acum musulmanii n-au putut sã arate mãcar o singurã Biblie diferitã prin care sã dovedeascã denaturarea originalului si nu s-a descoperit nici o dovadã istoricã sau arheologicã care sã discrediteze Biblia.
Chiar si moartea profetului musulmanilor era diferitã de moartea lui Isus, Mohamed murind în poala nevestei sale favorite Aisha, în timp ce Isus a murit pe cruce ca sã rãscumpere pãcatele oamenilor.
Am simtit asa o pãrere de rãu cã sute de milioane de musulmani trãiesc astãzi fãrã sã audã sau sã li se punã în fatã astfel de evidente.
Mã durea sã stiu cã musulmanii si restul lumii recunosc trei religii principale care se închinã lui Dumnezeu, cu toate cã Dumnezeu a zis cã El este Unul si Cuvântul Sãu e Unul.
Eu fusesem orb si doar prin Biblie am început sã vãd – vreau sã spun sã vãd CU ADEVÃRAT!!!, vãzând atâtea profetii împlinite, arãtând reîntoarcerea lui Israel, atitudinea musulmanilor si a lumii fatã de evrei – cã vremea sfârsitului este aproape.
Omul nu s-a schimbat; el încã îsi ucide fratele la fel cum Cain l-a ucis pe fratele sãu Abel, singura diferentã fiind cã acum nu ne mai tãiem capetele si nu ne mai înjunghiem unii pe altii în bãtãlii ca mai de mult, acum avem la dispozisie rãzboiul chimic pentru a ne extermina unii pe altii ca pe gândaci, viata oamenilor având tot mai putinã valoare. Am început sã vãd cã pãcatul este sursa tuturor problemelor oamenilor si cã diavolul este cel mai mare dusman, nu evreii din care Hitler a exterminat 6 milioane acum vreo 50 de ani, iar lucrul ciudat este cã astãzi se vând tone de literaturã care spun cã asa ceva nici nu s-a întâmplat.
M-am întrebat ce s-ar întâmpla dacã un Hitler sau un Mehdi sau un Khalifa (calif) islamic ar veni la putere având la dispozitie tot ce avem astãzi: toate bombele nucleare capabile sã distrugã Pãmântul de sapte ori. Dumnezeu m-a fãcut sã privesc la lumea în care trãiesc si sã mã întreb, dacã lumea de azi neagã cu atâta nesocotintã Holocaustul evreilor în ciuda tuturor evidentelor care existã, de ce sã mã mai mir cã cei mai multi neagã acuratetea Bibliei si faptul cã Hristos este Mesia, în timp ce dovezile abundã!
Dumnezeu mi-a deshis inima si mintea si m-a fãcut sã vãd cum oamenii de astãzi resping toate dovezile lãsate de El în Cuvântul Sãu si se preteazã la forme false de închinare.
Domnul a început sã-mi arate influentele satanice care-mi afectau modul de gândire, desi eram crescut într-un mediu islamic în care credeam cã toate sunt de la Dumnezeu.
Am fost fãcut sã gândesc la lume si la întelesul vietii si am vãzut nevoia de mântuire.Vedem cu totii cã scopul oamenilor astãzi este sã instituie un Guvern Mondial în pregãtirea domniei diavolului! „Babilonul” se naste din cenusã pentru a uni încã odatã lumea; noi doar i-am schimbat numele în „Noua Ordine Mondialã,” când ar fi trebuit sã spunem „Noul Babilon.”
Citind Biblia am fost uimit de profetia lui Zaharia: „Atunci voi strînge toate neamurile la rãzboi împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luatã, casele vor fi jefuite, si femeile batjocorite” (Zaharia 14:2).
În Islam am învãtat cã la a doua venire a lui Mesia, conform profetiei islamice, acesta va frânge crucea si va jertfi un porc, o altã înscenare ca musulmanii sã urmeze mesia falsi, Mehdi-ii, Antiochus Epiphanes viitori.
Contrar profetiei lui Mohamed, Biblia îsi pregãteste cititorii, arãtând cã urmarea asediului din timpul necazului lui Iacov nu va fi anihilarea totalã a evreilor, ci Hristos însusi va coborî pe Muntele Mãslinilor pentru a face judecatã si a lupta împotriva dusmanilor lui Israel, Din pãcate, va fi prea târziu pentru pocãinta si rãscumpãrarea celor ce n-au crezut.
Cea mai tristã parte este cã ura împotriva evreilor nu este o idee depãsitã, din trecut, ci milioane de musulmani astãzi au aceeasi idee bolnavã cã într-o zi vor face cu toti evreii din Tara Sfântã ce a fãcut Mohamed evreilor din Arabia Sauditã.
De fapt permisiunea de a ucide pe evrei si pe crestini si de a le lua nevestele drept concubine a fost înscrisã în „Coranul sfânt,” fiind principala cauzã a urii musulmanilor fatã de evrei pânã în ziua de azi.
Cuvântul „Adevãr” era înfipt în inima mea zi si noapte lovind în sufletul meu, în timp ce eu continuam sã compar cele douã cãrti, pentru ca în final sã ajung la conluzia cã, dincolo de orice urmã de îndoialã, Biblia poate fi doveditã a fi aur curat, nu doar din cauza sutelor de profetii care s-au împlinit, ci si din cauza unui cuvânt vechi pe care Dumnezeu l-a dat tuturor celor îndoielnici, din vremea lui Iacov pânã în vremea noastrã, un cuvânt care a fost si va rãmâne: cuvântul „Israel.”
Existenþa Israelului în ziua de azi si reîntoarcerea evreilor din TOATE pãrtile lumii sunt dovezi de netãgãduit cã Biblia cea sfântã este adevãratul Cuvânt al lui Dumnezeu, fiindcã Dumnezeu i-a împrãstiat pe evrei în toatã lumea si tot El îi strânge înapoi în tara lor de origine din TOATE natiunile pãmântului, ca împlinire a promisiunilor Sale trecute si prezente, cãci El a zis: „Vã voi strînge din toate neamurile si din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, si vã voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie” (Ier.29:14).
Dumnezeul adevãrat nu se schimbã, El este acelasi. Am învãtat cã dusmanii mei, evreii, fuseserã alesi de Dumnezeu pentru ca prin ei sã fie scris Cuvântul lui Dumnezeu si planul lui Dumnezeu de mântuire prin Isus Mesia, singurul Mesia si rãscumpãrãtor al omului. Am învãtat cã Isus, omul din localitatea mea natalã, a fost evreu si chiar localitatea mea se numea în evreieste „Beth-Lechem,” adicã „Casa Pâinii,” dupã cum scrie Biblia: „Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vietii. Cine vine la Mine, nu va flãmânzi niciodatã; si cine crede în Mine nu va înseta niciodatã” (Ioan 6:35).
Beth-Lechem-ul avea acest nume încã înainte de venirea lui Isus în lume, iar Isus era dintre vrãjmasii mei evrei, dar El a murit pentru pãcatul meu. N-am auzit vreodatã ca un cineva sã moarã pentru vrãjmasul sãu si sã-l iubeascã asa mult încât sã se lase bãtut, scuipat, batjocorit si în final rãstignit. Ar putea vrãjmasul tãu sã moarã pentru tine? si totusi Domnul Isus a zis: „Iubiti pe vrãjmasii vostri, binecuvântati pe cei ce vã blastãmã, faceti bine celor ce vã urãsc, si rugati-vã pentru cei ce vã asupresc si vã prigonesc” (Matei 5:44). Adevãrul era în fata ochilor mei, bãtând neîncetat la inima mea si dorind sã intre. Am strigat cãtre Adevãr si El mi-a rãspuns, am fost orb cãutând adevãrul dar acum vãd, El mi-a bãtut la usã, eu am deschis si El m-a eliberat! Hristos a spus: „Eu sunt calea, adevãrul si viata. Nimeni nu vine la Tatãl decât prin Mine” (Ioan 14:6).
Modul meu de gândire, simtirile mele si scopurile mele în viatã au început sã se schimbe, am început sã-i iubesc pe evrei, întreaga urã a dispãrut, n-am mai dorit sã-i vãd suferind, acum eu sufãr pentru ei si mã rog constant pentru pacea Ierusalimului, în loc sã râd când vãd la TV imaginile holocaustului acum plâng si as fi în stare sã-mi dau si viata pentru ei, cum a fãcut si Domnul meu. Spun acest lucru în ciuda urii pe care mi-o atrag din partea celorlalti arabi si musulmani ai mei.
Da, spun întregii lumi: îi iubesc pe evrei, îi iubesc din pricina lui Mesia, îi iubesc cã prin ei a venit lumina în lume, prin ei a venit lumina si adevãrul. De acum nu-i mai dispretuiesc si stiu din Biblie cã ei sunt poporul ales al lui Dumnezeu, prin ei arabii si lumea întreagã au primit luminã, Dumnezeu i-a fãcut o binecuvântare pentru lume, iar noi trebuie sã-i iubim si sã-i sprijinim, dupã cum a spus Dumnezeu lui Avraam: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pãmântului vor fi binecuvântate în tine” (Gen.12:3).
Cunoasterea adevãrului mi-a schimbat modul de gândire de la a crede în Hitler la a crede în Hristos, de la a crede minciuni la a iubi adevãrul, de la boalã spiritualã la vindecare, de la a trãi în întuneric la a vedea lumina, de la fi condamnat la a fi mântuit, de la îndoialã la credintã, de la urã la dragoste si de la fapte rele la harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos.
Aceastã transformare m-a învãtat cã fãrã adevãratul cuvânt al lui Dumnezeu lucrurile pot pãrea frumoase la suprafatã dar miezul lor este înselare. L-am primit pe Isus ca Mesia, ca Domn si Mântuitor care a murit pentru toate pãcatele noastre, si Lui mã supun.
Isus a spus: „Veniti la Mine, toti cei truditi si împovãrati, si Eu vã voi da odihnã” (Matei 11:28).
Îi multumesc cã si-a împlinit aceastã promisiune.
Dacã vreti sã-mi scrieti, email me!